Zilele Sculpturii Bucureşti 2025 – Ce vezi nu e tot ce e #celălaltcorp, o expoziţie despre corpul reimaginat, deconstruit şi revendicat

Zilele Sculpturii Bucureşti are anul acesta o temă radicală şi necesară: #celălaltcorp – o expoziţie de sculptură contemporană şi transmedia care aduce în prim-plan figura umană ca spaţiu de tensiune între normă şi identitate, între istorie şi viitor, între corpul fizic şi cel augmentat. Evenimentul are loc între 26 aprilie şi 11 mai, în spaţiile Galeriei SENAT, Galeriei The Institute şi curtea Combinatului Fondului Plastic din Bucureşti. Vernisajul oficial are loc în 26 aprilie, de la ora 18:00, potrivit news.ro

”Există un corp pe care îl recunoaştem uşor: cel din oglindă, cel din reclamele lucioase, cel învăţat, modelat, acceptat. Dar există şi celălalt corp. Corpul rescris de traumă, de iubire, de identitate. Corpul augmentat, politizat, vulnerabil. Corpul care nu încape în norme, dar explodează în forme. Te provocăm să priveşti dincolo de suprafaţă. Pentru că în artă – ca şi în viaţă – ce vezi nu e tot ce e”, potrivit curatorului Reka Csapo Dup.

Sub curatoriatul Reka Csapo Dup şi cu participarea criticilor Adriana Oprea şi Horaţiu Lipot, expoziţia reuneşte lucrările a peste 45 de artişti consacraţi şi emergenţi: Alina Aldea, Ion Anghel, Vlad Basarab, Anca Boeriu, Alin Carpen, Titi Ceară, Traian Cherecheş, Ştefan Radu Creţu, Călin Dan, Misha Diaconu, Darie Dup, Raluca Ilaria Demetrescu, Elena Dumitrescu, Albert Kaan, Iosif Király, Cristina Lilienfeld, Petru Lucaci, Laurenţiu Mogoşanu, Dragoş Neagoe, Vlad Olariu, Alexandru Papuc, Radu Panait, Radu Pandele, Alexandru Patatics, Cosmin Paulescu, Romelo Pervolovici, Adrian Piorescu, Adrian Pîrvu, Maria Pop, Marilena Preda Sânc, Alexandru Ranga, Bogdan Raţa, Cristian Răduţă, Elena Scutaru, Marcel Scutaru, Sever Petrovici Popescu, Ştefan Siminic, Maria Sicoie, Elena Surdu Stănescu, Irina Tănase, Ovidiu Toader, Cătălin Udrea, Mihai Zgondoiu, Marian Zidaru, Victoria Zidaru.

„Iată că abia acum, ajunşi la cea de a 5-a ediţie, Zilele Sculpturii Bucureşti abordează prin lucrările a 45 de artişti, autori, pentru că specific actualităţii interdisciplinaritatea este o condiţie, poate cea mai firească temă care i-ar putea fi dedicată acestei discipline artistice – corpul –, contextualizat prin hibridizări şi sintetizări, divagaţii & înstrăinări interpretate toate ca #celălaltcorp. De ce firească?, răspunsul la îndemâna ar fi că sculptura fără trimitere la corp, iar în lipsa acestuia la prezenţa sa, este de conceput. Mai abstract, poate pentru că orice străpunge suprafaţa bidimensională a iluziei înspre realul tridimensional, carbonic-material, să fie analogat instinctiv de către cogniţie cu o entitate şi, implicit, cu un corp. În acest punct nodal, dintre corp şi sculptură este interesant de amintit şi de acea parafilie numită agalmatofilie. Cunoscută şi ca pigmalionism sau statuofilie este un fetiş sexual care în esenţă se manifestă, nici mai mult nici mai puţin, decât o formă de atracţie sexuală faţă de statui. Aceasta a fost inventariată clinic încă din 1877, când un grădinar s-a îndrăgostit de statuia lui Venus din Milo şi a încercat să întreţină raporturi sexuale cu aceasta. Vă întreb pe dumneavoastră, ce alt gen artistic sau auctorial cunoaşteţi, care poate trezi asemenea dependenţe şi afecţiuni?! Poate că, cum susţine adesea şcoala structuralistă, nici nu putem depăşi corpul; funcţia şi forma sa este chiar baza în care filtrăm  experienţele noastre, relaţia cu mediul şi cu obiectele. Aici, corpul este văzut ca o pre-bază obiectivă a întregii experienţe, fiind, astfel, prima şi poate singura „lume”, spune Horaţiu Lipot, critic de artă.

Expoziţia #celălaltcorp poate fi vizitată în fiecare zi între orele 12:00 şi 18:00. Intrarea este liberă.

Un eveniment organizat de Filiala de Sculptură a Uniunii Artiştilor Plastici din Bucureşti, cu sprijinul Ministerului Culturii.