Sărbătorile zilei din 4 Aprilie 2025

Sărbătorile zilei din 4 Aprilie 2025 – Sf. Cuv. Iosif Imnograful, Gheorghe din Maleon şi Zosima

Ortodoxe

Sf. Cuv. Iosif Imnograful, Gheorghe din Maleon şi Zosima

(Denia Acatistului Bunei Vestiri)

Greco-catolice

Sf. cuv. Teodul şi Agatopod; Sf. cuv. Gheorghe din Maleon şi Iosif Imnograful. Acatistul Maicii Domnului

Romano-catolice

Sf. Isidor, ep. înv.

Sfântul Cuvios Iosif Imnograful este pomenit de Biserică în ziua de 4 aprilie.

S-a născut în Sicilia. Părinţii săi, Plotin şi Agatia, erau drept-credincioşi şi l-au crescut cu mare grijă, dându-i fiului lor o bună educaţie.

De mic era blând şi smerit, înstrăinându-se de jocurile copilăreşti, iubea postirea şi înfrânarea; că nu căuta bucate dulci, ci numai cu pâine şi cu apă se hrănea şi acelea seara.

„Aşa crescând pruncul acela cu trupul şi cu duhul, au năvălit barbarii asupra unei părţi a Siciliei şi au fost nevoiţi părinţii lui să fugă din patria lor în alte părţi. Deci a mers Iosif cu dânşii în Peloponis mai întâi, apoi, lăsându-şi părinţii pentru Dumnezeu, s-a dus în Tesalonic, Mitropolia Macedoniei. Aici, intrând într-o mănăstire, s-a tuns în rânduiala monahicească, unde se deprindea bine în ostenelile pustniceşti, trecând prin tot felul de nevoinţe ale vieţii călugăreşti, împlinind fără lenevire toată fapta bună, încât s-a făcut bărbat desăvârşit şi monah iscusit”. (Vieţile Sfinţilor)

Sfântul Iosif a trecut ca monah prin tot felul de nevoinţe, patul său era pământul acoperit cu o piele, îmbrăcăminte avea o vechitură, postirea îi era aspră, hrana fiind o bucată mică de pâine şi apă cu măsură. Priveghea toată noaptea şi lucra mereu. Era între fraţi ca un înger al lui Dumnezeu, strălucind prin viaţa sa sfântă.

În mănăstirea din Tesalonic, Sfântul Iosif l-a întâlnit pe Sfântul Grigorie Decapolitul şi l-a luat alături de sine misionar împotriva eresului iconoclast.

Mergând ei în Bizanţ, locuiau la biserica Sfinţilor Mucenici Serghie şi Vah şi se oboseau prin aspra viaţă.

„Şi se osteneau amândoi cu dinadinsul, învăţând pe cei binecredincioşi să se ferească de vătămarea ereticilor, să nu se tulbure nici să se îndoiască de dogmele dreptei credinţe, ci să fie tari în mărturisirea adevărului”. (Vieţile Sfinţilor)

În urma morţii Sfântului Grigorie, Sfântul Cuvios Iosif s-a retras în afara cetăţii. Acolo sălăşluindu-se, a zidit o biserică în numele Sfântului Ierarh Nicolae şi a adus acolo moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul şi ale ucenicului acestuia, Ioan. A întemeiat în acel loc o mănăstire, prin venirea multor fraţi, unde totdeauna se afla mulţime de oameni duhovniceşti şi mireni, venită să-i asculte învăţăturile cele insuflate de Dumnezeu; pentru că darul Sfântului Duh izvora ca un râu din gura lui.

Tot aici a început să scrie cântări bisericeşti şi pesne de canoane, împodobind praznicele multor sfinţi. Dar mai ales pe Maica Domnului a cinstit-o cu multe canoane, asemenea şi pe Sfântul Ierarh Nicolae, şi a umplut Sfânta Biserică de cântările lui atât de frumoase.

În timpul persecuţiilor suferite de iconoduli (cinstitori de icoane), Sfântul Iosif a îndurat grele suferinţe. Pentru îndrăzneala mărturisirii în cinstea Sfintelor icoane, a fost surghiunit în Creta, apoi în Cherson, de unde nu a putut să se întoarcă decât după moartea împăratului Teofil (829-842), la chemarea Sfintei Împărătese Teodora – aceasta, încetând prigoana, a reaşezat credinţa ortodoxă în toate drepturile ei.

Cuviosul Iosif, scriitorul de cântări, s-a săvârşit în anul 883, în a patra zi a lunii aprilie, în Săptămâna luminată a Învierii lui Hristos, în noaptea Miercurii luminate, spre Joia cea luminată. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”)