Sărbătorile zilei din 14 Aprilie 2025

Sărbătorile zilei din 14 Aprilie 2025 – Sfânta şi Marea Luni (Denie)

Ortodoxe

Sfânta şi Marea Luni (Denie); Sf. Ier. Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului (Slujba lui se va săvârşii anticipat, în Duminica Floriilor); Sf. Ier. Martin Mărturisitorul, episcopul Romei; Sf. Mc. Tomaida

Duminica a 4-a din Post

Greco-catolice

Sf. ap. Aristarh, Pud şi Trofim, din cei 70. Începutul Săptămânii Mari

Romano-catolice

Ss. Tiburţiu, Valerian şi Maxim, m.; Liduina, fc.; Fer. Isabela, fc. m.

În Sfânta şi Marea Luni Biserica face pomenire de fericitul Iosif şi de smochinul neroditor care s-a uscat prin blestemul Domnului.

Iosif, fiul Patriarhului Iacob din Vechiul Testament, este lăudat în cântările Deniei ca fiind o preînchipuire sau o prefigurare profetică a Domnului nostru Iisus Hristos. (sursa: Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, „Sfânta şi Marea Luni”, în „Foame şi sete după Dumnezeu”)

Iosif era invidiat de fraţii lui mai mari care l-au ascuns într-o groapă, spunându-i patriarhului Iacob că a fost mâncat de fiare sălbatice.

Mai târziu, a fost vândut ismailiţilor cu treizeci de arginţi, iar aceştia la rândul lor l-au vândut lui Putifar, mai-marele eunucilor faraonului Egiptului. În urma tălmăcirii unor visuri, Iosif a fost înfăţişat faraonului şi a fost pus domn (administrator) peste tot Egiptul. Cu prilejul împărţirii grâului, a fost recunoscut de fraţii lui evrei. Dar Iosif nu i-a pedepsit, deşi putea să o facă, ci i-a iertat.

Asemănarea dintre suferinţele lui Iosif şi cele ale lui Iisus este foarte mare, dacă vedem duhovniceşte că stăpânirea lui Iosif peste Egipt era o preînchipuire a biruinţei lui Iisus asupra păcatelor lumii, iar grâul dat celor flămânzi o preînchipuire a Sfintei Euharistii.

Despre smochinul neroditor, Sfântul Evanghelist Marcu spun că s-a uscat, pentru că Iisus, pe când venea din Betania spre Ierusalim, a zis: „De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce”. (Marcu, 11, 14)

S-a spus că Hristos Domnul a făcut această minune asupra smochinului ca să ne cheme la umilinţă şi pocăinţă, la părăsirea păcatelor, simbolizate de frunzele frumoase, dar neroditoare, şi la cultivarea virtuţilor, întrucât fiecare suflet lipsit de roadă duhovnicească este un smochin neroditor.

* Sfântul Pahomie s-a născut în satul Gledin din ţinutul Bistriţei Năsăudului, în jurul anului 1660, primind la botez numele Petru.

Părinţii săi, preotul Eftimie şi prezbitera Ana, s-au îngrijit să-i dea o educaţie aleasă. A intrat ca frate la Mănăstirea Neamţ, unde a fost hirotonit preot şi ales mare eclesiarh, iar în anul 1702 obştea mănăstirii l-a ales drept îndrumător. Ca egumen la Neamţ, nu a stat decât până în primăvara anului 1704.

Între 1704-1706 a fost într-un pelerinaj la Lavra Pecerska. Întors în Moldova şi retras în loc de linişte în apropierea Mănăstirii Neamţ după ce a refuzat să-şi reia egumenia, la 18 decembrie 1706, Sfântul Pahomie a fost ales episcop al Romanului. A fost hirotonit arhiereu în 18 ianuarie 1707 şi a păstorit până la 10 aprilie 1714, când s-a retras din scaun.

În 1717 a plecat din nou la Kiev, petrecând în rugăciune şi osteneli cărturăreşti până la sfârşitul vieţii. A murit la Lavra Pecerska în anul 1724.

Canonizarea Sfântului Pahomie a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa din 14-15 noiembrie 2006, când a fost stabilită ca dată de sărbătorire a lui ziua de 14 aprilie. În ziua de 14 aprilie 2007, Duminica a II-a după Paşti, în biserica parohială „Sfânta Treime” din localitatea Gledin, comuna Monor, judeţul Bistriţa – Năsăud, a avut loc proclamarea canonizării.

* Sfântul Martin Mărturisitorul, ales în scaunul episcopal al Romei în anul 649, s-a aflat în mijlocul evenimentelor cauzate de erezia monotelită.

Cu un an înaintea întronizării sale a fost emis un edict dogmatic numit „Typos”, promovat de împăratul Constans al II-lea (641-668), prin care se încerca un compromis între dogma ortodoxă şi erezia monofizită, determinând astfel erezia monotelită (conform căreia în Iisus Hristos nu a existat decât o voinţă, cea divină).

Sfântul Martin a convocat un sinod în Palatul Lateran din Roma, prin care a condamnat atât edictul în cauză cât şi monotelismul ca erezie. Pentru acţiunile sale împotriva monotelismului, Sfântul Martin a fost arestat şi a fost ţinut în captivitate un an, după care a fost trimis la Constantinopol, pentru a fi judecat.

A fost condamnat la moarte pentru înaltă trădare, condamnarea i-a fost comutată la exil pe viaţă, în insula Cherson, unde Sfântul Martin a murit după doi ani. (surse: Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, „Sfânta şi Marea Luni”, în „Foame şi sete după Dumnezeu”, Ed. Basilica, Bucureşti, 2010 – https://basilica.ro/; Vieţile Sfinţilor – paginiortodoxe.tripod.com; https://doxologia.ro)