Oamenii de știință, uimiți, caută să descifreze ce ascund sferele stranii găsite de Roverul Perseverance

Roverul Perseverance al NASA a dat peste o rocă neobișnuită, cu aspect „plutitor”, a cărei suprafață este presărată cu mici sfere. Unele dintre acestea sunt neregulate și prezintă mici perforații la vârf. Oamenii de știință analizează cu atenție fenomenul pentru a-i stabili originea.

În explorările lor pe terenul accidentat al planetei Marte, roverele NASA au întâlnit frecvent formațiuni stâncoase neobișnuite, însă ceea ce a fost observat recent i-a luat prin surprindere chiar și pe cercetători. Roverul Perseverance, ajuns în craterul Jezero pe 18 februarie 2021, a surprins pe 11 martie 2025 o rocă extrem de ciudată, acoperită de mici sfere. Unele sunt eliptice, iar altele prezintă perforații similare celor întâlnite pe cochiliile moluștelor bivalve atacate de gasteropode din familia Naticidae.

Desigur, în cazul sferelor marțiene, cel mai probabil avem de-a face cu un fenomen geologic, și nu cu unul biologic – cel puțin până la proba contrarie. Oamenii de știință ai misiunii NASA Mars 2020 analizează în prezent toate datele disponibile pentru a determina cu exactitate procesul care a dus la formarea acestor structuri.

Ce este roca St. Pauls Bay?

Perseverance a descoperit această rocă, denumită de cercetători St. Pauls Bay, în timp ce explora partea inferioară a Dealului Witch Hazel, aproape de marginea craterului Jezero. Robotul, alimentat cu energie nucleară, a ajuns în această zonă cunoscută drept „Broom Point” cu aproximativ două săptămâni înainte de descoperire. Oamenii de știință au fost atrași de această regiune datorită formațiunilor stâncoase deosebite, care alternează straturi închise și deschise la culoare.

În timp ce analizau rocile mai deschise la culoare, camerele roverului au surprins accidental o stâncă „plutitoare” extrem de interesantă. Acest termen desemnează roci aflate departe de locul lor de origine, adică depozitate într-un context geologic diferit față de cel în care s-au format. Marte a fost, în urmă cu miliarde de ani, străbătută de râuri și cursuri de apă, la fel ca Pământul, iar aceste ape ar fi putut transporta roci pe distanțe mari. De asemenea, eroziunea ar fi putut contribui la deplasarea acestora.

Golful St. Pauls se încadrează în această categorie de „roci plutitoare”, la fel ca faimoasa „rocă zebră” descoperită în septembrie 2024 și numită Freya Castle, precum și „Atoko Point”, identificată în iunie anul trecut și remarcabilă prin spectaculoasa sa culoare albă strălucitoare.

Un fenomen geologic fascinant

Roca St. Pauls Bay a fost reperată pe 11 martie 2025, în sol 1442 (ziua marțiană 1442 de la sosirea roverului Perseverance pe Marte). Merită menționat că o zi pe Marte este cu aproximativ 40 de minute mai lungă decât una terestră, având exact 24 de ore, 39 de minute și 35,244 secunde.

Sferele care împânzesc suprafața rocii au doar câțiva milimetri în diametru. Fotografia de detaliu a fost realizată prin combinarea mai multor imagini captate de instrumentul SuperCam Remote Micro Imager (RMI). O altă imagine, în care roca este surprinsă în ansamblu, a fost obținută cu Mastcam-Z, camera montată pe brațul roverului, la două zile după ce a fost identificată structura.

NASA subliniază că nu este prima oară când roverele detectează formațiuni sferice pe Marte. „Afinele marțiene”, descoperite în 2004 de roverul Opportunity în regiunea Meridiani Planum, sau sferele observate de Curiosity în Golful Yellowknife din craterul Gale, sunt exemple notabile.

Originea sferelor: un mister încă nedezlegat

Deși ipoteza că aceste sfere ar putea avea o origine biologică este extrem de tentantă, cercetătorii sunt siguri că formarea lor este rezultatul proceselor geologice. Sferele sunt cel mai probabil concrețiuni, adică formațiuni minerale care pot apărea în mai multe moduri.

Printre posibilele mecanisme de formare se numără:

Eroziunea provocată de apele subterane, care poate modela rocile poroase și produce astfel de structuri.

Impactul unui asteroid, care poate produce mici sfere în urma șocului termic și mecanic.

Indiferent de explicația finală, Marte continuă să surprindă și să ridice întrebări fascinante. În ultimii ani, roverele NASA au descoperit formațiuni care amintesc de corali, de pielea de aligator sau chiar de cărți deschise – semn că geologia Planetei Roșii este mult mai complexă decât se credea inițial.