O femeie rănită și-a cărat copilul în spate printr-un sat atacat de soldații ruși
Dumitru Crudu este un poet și dramaturg de limbă română din Republica Moldova. Este câștigător al Concursului de dramaturgie „Cea mai bună piesă românească a anului”, organizat de Uniunea Teatrală din România (UNITER) și de Fundația Principesa Margareta a României, ediția 2003. Este membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Teatrale din Republica Moldova, cât și al ASPRO.
Un fulger a scăpărat în burta femeii, și în a doua secundă s-a prăbușit în genunchi, cu mâinile încolăcindu-și mijlocul. Sângele îi înfășura mâinile ca niște mănuși roșii. Parcă, pentru a-l opri, femeia îl zăgăzuia cu palmele. Sângele însă i se strecura printre degete, i se prelingea pe fustă și pe vârfurile adidașilor sidefii. Îi murdări și ciorapii.
Un proiectil îl seceră din picioare și pe băiatul ei de patru ani pe care îl ținea de mână. Acesta zăcea căzut pe spate și nu se putea mișca. Se aplecă deasupra lui și îl cuprinse mâinile cu mânuțele înghețate. Respira. Pietre cădeau în jurul lor. Cu Băiatul se zbătea, cuprins de convulsii. O suferință neomenească îi învălui corpul. Parcă un arici s-ar fi mișcat în toate părțile în burta ei atât de insuportabilă era durerea aia care o anunța că glonțul ăla care i s-a înfipt în pântece, acolo a și rămas. Băiatul ei se făcu galben la față. Maxilarele au început să-i clănțănească la fel ca unor câini. Îi clănțăneau fără oprire în timp se soldații ruși înaintau spre ei, trăgând din mitraliere.
O sudoare rece ca o lamă de cuțit i se prelingea pe frunte, când a înțeles că băiatul nu putea merge.
Gloanțele rușilor se prăvăleau pe ei ca ninsoarea. Deodată, băiatul ei își deschise ochii și o privi ca un nebun. Strângându-și dinții ca să-și înăbușe durerea, femeia îl aburcă pe băiat în spate și se ridică în picioare. Se îndreptă spre biserică, unde s-au regrupat soldații lor.
Femeia mergea împleticindu-și picioarele, clătinându-se, de parcă ar fi fost beată sau ar fi fost pe cale să se prăbușească pe pământul înghețat. Din urma ei se târa o dâră roșie de sânge. Ochii i s-au împăienjenit și nu mai vedea pe unde merge. Auzi vorbe în ucraineană și-și dădu seama că se aflau în fața bisericii. Cu ultimele puteri pe care le mai avea, a parcurs și acest interval infinit, iar când a ajuns în curtea bisericii, în mijlocul soldaților lor, a căzut cu fața la pământ. Un soldat ucrainean i l-a luat din spate pe băiat. Femeia era moartă. Băiatul plângea în brațele soldatului.
Nota AUTORULUI: Acest text este o proză și trebuie citit în această cheie.
