Declinul cognitiv apare mai devreme la persoanele cu insuficienţă cardiacă, a constatat un studiu

Insuficienţa cardiacă grăbeşte îmbătrânirea cognitivă: un nou semnal de alarmă pentru sistemul medical. Un nou studiu arată că persoanele cu insuficienţă cardiacă prezintă un risc semnificativ crescut de declin cognitiv accelerat. Conform cercetării, această pierdere a capacităţilor cognitive începe chiar din momentul diagnosticului şi se accentuează semnificativ în anii următori. Descoperirile subliniază importanţa evaluării cognitive timpurii în rândul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă şi a adaptării planului de tratament la capacitatea acestora de înţelegere şi decizie, potrivit news.ro

Peste şase milioane de americani suferă de insuficienţă cardiacă şi sunt expuşi unui risc crescut de a-şi pierde abilităţile cognitive mai devreme în viaţă, sugerează un nou studiu, condus de facultatea de medicină a universităţii din Michigan(U-M).

Potrivit acestuia, pacienţii cu insuficienţă cardiacă îşi pierd capacităţile cognitive cu până la 10 ani mai devreme decât restul populaţiei.

Echipa de cercetare a analizat abilităţile cognitive ale aproape 30.000 de adulţi de-a lungul timpului, comparându-i pe cei care au dezvoltat insuficienţă cardiacă cu cei care nu au avut această afecţiune.

Cercetătorii au descoperit că insuficienţa cardiacă este asociată cu o scădere semnificativă a funcţiilor cognitive chiar din momentul diagnosticului.

Cogniţia globală şi funcţionarea executivă au continuat să se deterioreze mai rapid de-a lungul anilor care au urmat diagnosticului, pacienţii cu această afecţiune ajungând să îmbătrânească mental echivalentul a 10 ani în doar şapte ani de la diagnostic.

Rezultatele au fost publicate în revista Circulation: Heart Failure.

„Insuficienţa cardiacă este o boală care nu dispare niciodată, iar tratamentul său se bazează în mare parte pe capacitatea pacientului de a urma instrucţiuni specifice, de a-şi monitoriza simptomele şi de a gestiona numeroase medicamente”, a declarat joi dr. Supriya Shore, autor principal şi profesor asistent clinic de medicină internă-cardiologie la facultatea de medicină a U-M, într-un comunicat.

Observarea acestui declin cognitiv în rândul pacienţilor şi agravarea acestuia în timp ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru furnizorii de servicii medicale, care să evalueze capacitatea cognitivă a pacientului încă de la început şi să o ia în considerare în planul de tratament, a subliniat ea.

Factorii de risc obişnuiţi pentru afectarea cognitivă, precum hipertensiunea arterială sau infarctul miocardic, nu au explicat declinul accelerat observat la participanţii cu insuficienţă cardiacă, conform studiului.

Cea mai mare scădere a cogniţiei globale – o combinaţie de mai multe funcţii cognitive precum atenţia şi rezolvarea de probleme – a fost observată în rândul adulţilor în vârstă, femeilor şi participanţilor albi.

Cercetătorii afirmă că, pe baza acestor date, adulţii cu insuficienţă cardiacă ajung la un nivel semnificativ de deteriorare cognitivă cu aproape şase ani mai devreme decât cei fără această afecţiune.

Funcţiile executive ar începe să se deterioreze cu aproximativ patru ani şi jumătate mai devreme.

„Monitorizarea cognitivă regulată a adulţilor în vârstă cu insuficienţă cardiacă ar ajuta la identificarea timpurie a persoanelor cu semne incipiente de declin cognitiv care necesită îngrijire suplimentară”, a completat dr. Deborah A. Levine, autor principal şi profesor de medicină internă şi neurologie la U-M.

Cercetătorii au subliniat că este nevoie de o mai bună înţelegere a mecanismelor care determină declinul cognitiv accelerat după apariţia insuficienţei cardiace, pentru a dezvolta intervenţii care să-l oprească sau să-l încetinească.

Deciziile legate de tratament, subliniază dr. Shore, sunt complexe şi depind în mare măsură de capacitatea cognitivă a pacientului.

Aceste concluzii oferă o explicaţie suplimentară pentru rezultatele unui studiu calitativ realizat în 2024 de echipa lui Shore, care a constatat că majoritatea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă aveau o înţelegere deficitară a propriului prognostic. Pe de altă parte, îngrijitorii puteau observau când starea de sănătate a pacientului se deteriora.

Unii participanţi au spus că medicii lor evitau aceste conversaţii, în timp ce alţii au menţionat că erau derutaţi de jargonul medical folosit de furnizori.

„Majoritatea persoanelor cu insuficienţă cardiacă, precum şi cei care le oferă îngrijire, îşi doresc ca discuţiile despre prognostic să înceapă devreme în cursul bolii şi să fie repetate periodic, folosind un limbaj centrat pe pacient”, a precizat dr. Shore.

„Vor să vorbească deschis despre calitatea vieţii şi estimările privind supravieţuirea. Chiar dacă aceste conversaţii sunt dificile, oamenii vor să ştie. Având în vedere ceea ce ştim acum despre ritmul declinului cognitiv în rândul acestor pacienţi, este absolut esenţial să-i abordăm ţinând cont de realitatea lor, cu claritate şi compasiune, pentru a îmbunătăţi îngrijirea globală în insuficienţa cardiacă”, a mnai precizat specialistul.