Dan Negru spune cine este vinovat în scandalul cu piesa ‘Proorocul Ilie’ de la TNB : ‘Nu-s nemernici, sunt proști’

Dan Negru a postat un mesaj pe pagina sa de Facebook după scandalul din ultimele zile în legătură cu spectacolul „Proorocul Ilie”  de la TNB. Piesa a stârnit un val de reacții după ce o parte dintre spectatori au cerut boicotarea teatrului și demiterea conducerii. Cei mai mulți au spus că este o rușine adusă credinței și o blasfemie.

Spectacolul montat de Botond Nagy la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” este inspirat dintr-un caz real din Polonia.

După reacțiile dure din mediul online, Dan Negru a postat și el un mesaj. Acesta spune că cei care au aprobat acest spectacol știau că vor provoca un scandal uriaș.

„Statul nu ar trebui să-i învrăjbească pe oameni ! Dar o face! N-am văzut piesa de teatru de la TNB, cea în care religia este batjocorită; am văzut doar imagini cu actori dansând lasciv, pe cruce. Treaba lor…

Treaba statului însă e să nu finanțeze vrajba! Și totuși, asta a făcut, plătind pentru această piesă, pentru că cea mai mare parte a bugetului Teatrului Național vine din bani publici.

Cei care au aprobat finanțarea spectacolului știau că piesa va dezbina, că va provoca zâzanie. Și, totuși, au alocat banii.

Fotografia am făcut-o ieri, în fața Catedralei din Cluj, plină de oameni. Statul îi cunoaște pe oamenii ăștia din ultimul recensământ, care arată că peste 99% dintre români au o credință. Și, totuși, statul a aprobat finanțarea unei piese de teatru care batjocorește credința și alimentează vrajba dintre diferite categorii de oameni.

Nu cred că a fost intenționat. Sunt doar proști ! Nu-s nemernici, sunt proști. Pentru că nimeni nu mai vrea să lucreze în politică sau administrație publică, au rămas proștii, cei care nu și-au găsit un loc în altă parte. De aici, toate nenorocirile. De aici și vorba: „Zece deștepți nu pot dezlega ce a legat un prost.”

Cum se apără actorul Richard Bovnoczki, interpretul Proorocului Ilie

Actorul Richard Bovnoczki, cel care îl intepretează pe Proorocul Ilie în spectacolul care a stârnit controverse de la Teatrul Naţional, aduce câteva lămuriri într-o postare pe Facebook celor vor să înţeleagă, spunând că montarea „nu jigneşte şi nu batjocoreşte nimic din ceea ce este sacru”. În ceea ce priveşte reacţia Bisericii Ortodoxe, actorul crede că „ar fi fost important ca aceasta să se bazeze pe o cunoaştere directă a conţinutului artistic, nu pe fragmente scoase din context”.

„Cel sau cei care s-au ocupat de acest atac fals şi nefondat, care au aruncat aceasta acuză urâtă spectacolului „Proorocul Ilie”, în regia lui Botond Nagy, de la TNB, îşi poartă păcatul din multe puncte de vedere. Nu le înşir pentru ca nu e treba mea să mă ocup de aşa ceva şi nu asta mă interesează în această postare.

Spectacolul e construit cu sensibilitate şi respect faţă de complexitatea condiţiei umane. Nu are cum să fie blasfemie un spectacol în care personajele se autodenunţă că au greşit şi se îngrozesc că vor ajunge în iad. În care personajele sunt preocupate să-şi găsească sensul existenţei. În care singurătatea şi disperarea singurătăţii împing personajele la decizii demente şi pe urmă la păreri de rău. De exemplu: personajul beţivului plânge din cauza patimii sale şi căindu-se strigă: Nu vreau în iad, Părinte ceresc! Altul naşte idea salvatoare, de a-l sacrifica prin crucificare pe falsul prooroc Ilie pentru a mântuii omenirea. Un altul îl contrazice şi îl avertizează ca vor ajunge la închisoare. Este un spectacol în care până şi pericolul ignoranţei care transpare mai ales din conturarea acestei idei a crucificării este exprimată prin naivitate. Naivitate care le acordă personajelor o notă de duioşie”, este o parte a mesajului postat pe Facebook.

„Este imaginea impertinenţei şi a prostiei”

În legătură cu imaginea femeii pe cruce, cea mai criticată secvenţă în spaţiul public, Bovnoczki scrie:

„Este imaginea impertinenţei şi a prostiei, a pierderii reperelor spirituale. Spectacolul este şi unul vizual.

Dacă toţi cei care au blamat şi s-au alăturat aruncării cu piatra ar fi avut decenţa să se intereseze sau să se pronunţe după ce au văzut spectacolul, ar fi avut ocazia să vadă că acea femeie de pe cruce, mai târziu în spectacol, are forma cea mai autentică de pocăinţă. Îşi ia crucea şi plângând strigă disperată: ‘Iisuse! Iisuse al meu! Dumnezeu şi Om! Cumplita moarte pe cruce pe Tine te aşteaptă! Iisuse! Iisuse sfânt! Iisuse îndura-te de noi mai presus de cei săraci fără măsură. De noi păcătoşii te îndură. Iisuse! Iisuse al meu!’. De fiecare dată când vedeam această scenă, şi la repetiţii, şi în spectacol îmi dădea fiori. Iubesc acel moment, la fel cum iubesc multe momente ale spectacolului, printre care şi disperarea personajului Iuda. Accentul se pune pe pocăinţă în acest spectacol şi din acest motiv, întâmplător, se şi potriveşte cu timpul postului prin care trecem”, a mai scris actorul.