‘Dacă lucra la vulcanizare, undeva în Dristor…’

Valentin Jucan, vicepreședintele Consiliului Național al Audiovizualului (CNA), a oferit un interviu amplu agenției Agerpres în care, printre altele, a justificat decizia instituției de a elimina de pe internet un clip video realizat de jurnalistul Marius Tucă. În acel material, Tucă susținea că decizia Biroului Electoral Central (BEC) de a nu permite candidatura lui Călin Georgescu la alegerile prezidențiale echivalează cu „o lovitură de stat”. Acuzațiile de cenzură la adresa CNA au fost respinse de Jucan într-un mod care, mai degrabă, confirmă derapajul instituției de la respectarea libertății de exprimare.

„Dacă domnul Tucă lucra la vulcanizare…”

Justificarea oferită de Jucan este simptomatică pentru modul în care CNA confundă libertatea de exprimare cu loialitatea față de autorități. „Dacă domnul Tucă lucra la vulcanizare, undeva în Dristor, și făcea un clip în care spunea ‘Dom’le, au dat ăștia o lovitură de stat’, era una. Dar, atâta timp cât jurnalistul Marius Tucă face afirmația, care poate fi probată – ‘Biroul Electoral Central a dat o lovitură de stat’ –, (…) pentru noi nu este dubiu că a fost o afirmație. Afirmația în sine este și una falsă.”

Jucan adaugă că „jurnalistul Tucă prezintă informațiile în acel clip fără nicio urmă de dubiu”, motiv pentru care CNA a decis că nu este vorba despre o opinie, ci despre o „dezinformare gravă”.

Această distincție între „opinia mecanicului” și „afirmația jurnalistului” este esența raționamentului CNA. Dincolo de condescendența evidentă, Jucan pare să susțină că jurnaliștii au mai puține drepturi decât cetățenii obișnuiți atunci când se exprimă în spațiul public.

„Lovitura de stat” care „nu se poate spune”

Jucan insistă că afirmația lui Tucă nu este doar falsă, ci și periculoasă, deoarece contrazice decizia Curții Constituționale: „Biroul Electoral Central, o instituție reglementată și protejată de Constituția României, a dat un verdict care a fost ulterior validat de Curtea Constituțională. Nu are cum să dea o lovitură de stat Constituției, care tocmai a spus că are dreptate.”

Din această logică derivă decizia CNA: orice contestare, chiar în termeni de opinie, a unei decizii validate instituțional devine, automat, dezinformare și trebuie eliminată.

Cenzura mascată prin „aplicarea legii”

Întrebat cum răspunde acuzațiilor de cenzură, Jucan adoptă un ton categoric: „Strigă cenzură cei care doresc să folosească internetul împotriva democrației, împotriva societății, împotriva informării corecte, împotriva decenței.”

Mai mult, vicepreședintele CNA susține că existența unui mecanism de control comun cu ANCOM și Comisia Europeană garantează că nu există abuzuri. „Dacă am comite o ilegalitate, o cenzură, măcar una dintre aceste instituții ar fi putut să ne spună ‘Atenție!’… Ceea ce nu este cazul.”

Această formă de auto-legitimare birocratică ignoră esența libertății de exprimare: dreptul de a spune lucruri controversate, incomode, chiar exagerate — atât timp cât ele nu incită la ură sau violență. A sugera că doar pentru că o autoritate nu a intervenit înseamnă că decizia este democratică e un sofism periculos.

De la reglementare la control ideologic

Mai grav, Jucan introduce o perspectivă paternalistă asupra rolului jurnalistului, care ar trebui să se supună unor standarde de exprimare dictate de autoritate: „Jurnaliștii care abdică de la reguli, pentru a crește audiența, o fac în detrimentul profesiei. (…) Asta apropo de domnul Tucă.”

În acest discurs, CNA nu mai apare ca un garant al pluralismului mediatic, ci ca un arbitru al adevărului. Orice exprimare care contrazice versiunea oficială este „afirmație falsă” și, deci, pasibilă de eliminare. Astfel, cenzura devine doar o chestiune de clasificare semantică: nu este interzisă opinia, ci doar „afirmațiile false”, pe care tot CNA le definește.

Ministerul Adevărului – un scenariu nu foarte ipotetic

Jucan respinge cu emfază ideea comasării CNA cu ANCOM, catalogând-o drept „un monstru de cenzură”: „Ar fi, într-adevăr, ‘Ministerul Adevărului’. Ar fi un monstru de cenzură. Practic, noi am putea să închidem pe cineva, să scoatem din priză, în orice manieră.”

Însă tocmai această declarație trădează faptul că, fără o comasare formală, CNA a început deja să joace rolul unui Minister al Adevărului prin modul în care decide ce poate fi spus și ce nu. Eliminarea unui clip de opinie, pe motiv că „nu există nicio urmă de dubiu” că e fals, înseamnă exact asta: impunerea unei versiuni unice a realității.

Concluzie: Nu Tucă e problema. Ci precedentul

În loc să apere libertatea de exprimare, CNA o îngustează. În loc să garanteze pluralismul, impune conformismul. În loc să sancționeze excesele de limbaj, elimină perspectivele care contrazic discursul oficial. Jurnalistul Marius Tucă e doar o piesă într-un mecanism care tinde să suprime dezbaterea autentică, înlocuind-o cu o formă de control ideologic sub acoperirea „respectării legii”.

Valentin Jucan spune că „Facebook-ul nu este sursă de informare”, dar nici CNA nu este gardianul adevărului. Iar când libertatea de exprimare devine negociabilă în funcție de „profesia” celui care o exercită, democrația intră pe o pantă alunecoasă.