‘Cenzura, odată ce începe, nu are sfârşit’

Scriitoarea turcă Elif Shafak, care locuieşte la Londra de 15 ani şi este judecată în ţara de origine pentru conţinutul cărţilor sale, a avertizat asupra unei escaladări la nivel global a atacurilor la adresa libertăţii de exprimare, dar şi asupra faptului că „cenzura, odată ce începe, nu are sfârşit”, transmite vineri EFE, scrie Agerpres.

„Sunt vremuri dificile pentru a fi scriitor”, a declarat Elif Shafak într-un interviu acordat EFE cu ocazia publicării în Spania a celui mai recent roman al său, „There Are Rivers in the Sky”. În acest sens, autoarea a dat ca exemplu creşterea „alarmantă” a cărţilor interzise în Statele Unite.

Potrivit unui raport al PEN America, o organizaţie care apără libertatea de exprimare în literatură, în anul şcolar 2023-2024, numărul cărţilor interzise în Statele Unite a crescut de la 3.362 la peste 10.000.

Mai mult, în Argentina, guvernul preşedintelui Javier Milei a întocmit o listă de cărţi nerecomandate ca material didactic, printre care şi romanul „‘Cometierra”, al autoarei argentinene Dolores Reyes, ceea ce a mobilizat recent sute de scriitori într-o campanie de sprijinire a acesteia la târgul de carte de la New York.

Situația din Turcia

În Turcia, viaţa de scriitoare este şi mai dificilă, potrivit lui Shafak, care a fost judecată cu câţiva ani în urmă şi achitată într-un final pentru că a abordat subiectul genocidului armean în cartea sa „The Bastard of Istanbul” („Bastarda Istanbulului”).

„În plus, acolo ai de-a face cu patriarhatul, sexismul şi misoginismul; poţi fi judecată pentru orice poate fi considerat un motiv de ofensă”, a adăugat ea.

În „There Are Rivers in the Sky”, autoarea continuă să dea voce minorităţilor reduse la tăcere, conectând diferite epoci şi culturi într-un mod epic şi poetic şi transmiţând un mesaj ecologic şi feminist.

O picătură de apă care călătoreşte din Mesopotamia antică până în Londra secolului al XIX-lea şi poemul sumerian „Epopeea lui Ghilgameş” reprezintă firele călăuzitoare ale romanului, o chemare la ieşire din apatie în vremuri de angoasă şi incertitudine.

„Ne aflăm la începutul unei noi ere, cu toate schimbările tehnologice, inteligenţa artificială, criza climatică şi inegalităţile enorme, şi este un moment crucial pentru noi să conştientizăm nevoia de a ne conecta – cu ceilalţi, cu natura şi cu noi înşine”, potrivit scriitoarei.

Trăim în „era suferinţei şi a anxietăţii”, a declarat Shafak, finalistă la premiul literar Booker Prize cu romanul său „10 Minutes 38 Seconds in This Strange World” („10 minute şi 38 de secunde în lumea asta stranie”) din 2020, o lucrare care urmează să fie ecranizată.

„Există anxietate climatică, financiară, politică… Sunt vremuri de confuzie pentru că totul se schimbă foarte repede, şi de pericol, cu mulţi demagogi populişti care vor să ne convingă că se vor ocupa de tot, însă nu există soluţii simple”, a avertizat ea.

Polarizarea intră în joc în această dinamică

„Ne divizăm în triburi crezând că aşa suntem în siguranţă, dar totul este interconectat şi ceea ce se întâmplă într-o parte a lumii are impact în cealaltă; am văzut-o cu pandemia, o vedem cu aisbergurile care se sparg, sunt sute de exemple”, a adăugat Shafak.

Romanul începe la Ninive, pe malul Tigrului, pe vremea regelui Assurbanipal (secolul al VII-lea î.e.n.), a cărui bibliotecă mitică conţinea celebra „Epopee a lui Ghilgameş”, text pe care Shafak îl consideră „foarte relevant” în ziua de azi pentru că vorbeşte despre „pericolul puterii absolute, dorinţa de a rămâne mereu tânăr, modul în care călătoriile schimbă viaţa şi lecţiile modestiei”.

De acolo, ajunge la Londra secolului al XIX-lea, o perioadă marcată de Revoluţia Industrială şi de profunde inegalităţi sociale, o poveste cu un aer „dickensian”, cu un personaj inspirat de George Smith, descoperitorul scrierii cuneiforme.

Mozaicul este finalizat în Londra anului 2018, unde un hidrolog recent divorţat se mută într-o casă pe malul Tamisei, dar şi în Turcia şi Irak în 2014, cu un complot care profită de ocazie pentru a denunţa genocidul împotriva populaţiei yazidi comis de gruparea jihadistă Statul Islamic în 2014.

„În timp ce noi vorbim aici, sunt peste 3.000 de femei yazidi care sunt încă dispărute şi care au fost transformate în sclave sexuale”, a subliniat scriitoarea, şocată să descopere că, în timp ce scria acest roman, una dintre acele femei sclave a fost eliberată în acelaşi cartier din Ankara în care ea a crescut.