Bradley Wiggins, câştigător al Turului Franţei şi cvintuplu campion olimpic, spune că a fost dependent de cocaină după ce s-a retras din activitate

Câştigătorul Turului Franţei şi de cinci ori campion olimpic, Sir Bradley Wiggins, a declarat că a devenit dependent de cocaină, după ce s-a retras din activitate, informează news.ro.

Britanicul în vârstă de 45 de ani a povestit despre amploarea dependenţei pe care a dezvoltat-o după retragerea sa din ciclism, în 2016, şi a explicat cum membrii familiei sale s-au temut pentru el.

„Au fost momente în care fiul meu a crezut că voi fi găsit mort dimineaţa”, a spus Wiggins.

„Am fost un dependent funcţional. Oamenii nu şi-ar fi dat seama – am fost drogat în cea mai mare parte a timpului timp de mulţi ani.”

Wiggins a câştigat medalii olimpice de aur pe pistă la Jocurile Olimpice de la Atena, Beijing şi Rio de Janeiro şi a câştigat, de asemenea, contratimpul pe şosea la Londra 2012, la două săptămâni după ce a devenit primul ciclist britanic care a câştigat Turul Franţei.

De la retragerea sa, Wiggins a vorbit despre gelozia tatălui său şi despre faptul că a fost pipăit de un antrenor în copilărie, în timp ce a fost, de asemenea, declarat falit în iunie 2024.

Wiggins a dezvăluit modul în care fostul ciclist Lance Armstrong, care s-ar fi oferit să plătească pentru terapia lui Wiggins, l-a ajutat în timpul recuperării sale.

El a spus că americanul, care a fost deposedat de şapte titluri în Turul Franţei pentru utilizarea de medicamente pentru îmbunătăţirea performanţelor, „şi-a făcut griji pentru mine de mult timp” şi că Armstrong vorbeşte cu fiul lui Wiggins, Ben – de asemenea, un ciclist profesionist – „mult” despre tatăl său.

Vorbind despre dependenţa sa de cocaină, la care a renunţat în urmă cu un an, Wiggins a adăugat: „Mi-am dat seama că aveam o problemă uriaşă. A trebuit să mă opresc. Sunt norocos să fiu aici. Aveam deja o mulţime de ură de sine, dar o amplificam. Era o formă de automutilare şi auto-sabotaj. Nu era persoana care voiam să fiu. Mi-am dat seama că răneam o mulţime de oameni din jurul meu. Nu există cale de mijloc pentru mine. Nu pot bea doar un pahar de vin – dacă beau un pahar de vin, atunci cumpăr droguri. Înclinaţia mea spre dependenţă îmi alina durerea cu care trăiam”.