Analist economic combate ‘scenariul absurd imaginat de Călin Georgescu’ cu preluarea a 51% din acțiunile multinaționalelor

Analistul economic Iancu Guda oferă pe blogul său 3 argumente împotriva ideii lui Călin Georgescu ca statul român să preia 51% din fiecare companie care activează pe teritoriul țării.

Conform sursei citate, măsura ar duce la un „faliment total al statului român” și un deznodământ sumbru pentru populație: creșterea prețurilor, șomaj și scăderea salariilor.

„Călin Georgescu a declarat în repetate rânduri că statul român va prelua, sub conducerea lui dacă este ales Președinte, 51% din orice multinațională. Întrebat ce vor face circa 2 milioane de români care lucrează la aceste companii, Călin Georgescu a răspuns sec: „La stat sau la cele românești”. Fără să detalieze: care companii românești? Care se vor crea unde? Cum? Când? Sau, alte întrebări mai importante: ce ne face să credem că statul român poate gestiona mai eficient aceste multinaționale, care au beneficiat de cele mai moderne tehnologii, practici internaționale de management și experiență de peste un secol adunate pe plan internațional? Dimpotrivă, realitatea ne demonstrează că majoritatea companiilor deținute de stat sunt ineficiente, înregistrează pierderi și nu beneficiază de guvernanță corporativă pentru transparență și competitivitate. Gândirea lui Călin Georgescu ne întoarce în comunism, când statul controla totul, dar era sărăcie generalizată”, afirmă Iancu Guda.

El prezintă trei argumente:

1. Care este efortul bugetar?

Potrivit analistului economic, „reluarea a 51% din aceste companii presupune un efort bugetar total de aproximativ 1.000 de miliarde de lei.

„Dacă ne imaginăm că plata s-ar face cu tranșe egale în 5 ani, rezultă un efort bugetar anual de 200 mld. Lei. Suma reprezintă circa 12,5% din PIB-ul pentru anul 2023 (1.583 mld. Lei), un efort bugetar imposibil de acomodat peste deficitul actual de 8% din PIB. O țară ca România NU își permite să acomodeze 20% deficit bugetar din PIB în fiecare an pentru următorii 5 ani, deoarece proiectează o datorie publică raportată la PIB de peste 150% până în anul 2030. Ca să înțelegeți de ce așa ceva este NEFINANȚABIL și echivalent cu FALIMENTUL total, imaginați-vă că astăzi avem o datorie publică de circa 55% din PIB, cu un deficit fiscal de 8%, și deja plătim cele mai mari dobânzi din UE pentru împrumuturile pe 5 ani (circa 7,4% în decembrie 2024). Să nu uităm, riscul de țară al României este BBB- (Standard & Poors și Fitch), respectiv Baa3 (Moody’s), ceea ce înseamnă ultima clasă recomandată investițiilor. În limbaj simplu, orice derapaj fiscal ne aruncă în zona nerecomandată investițiilor, adică NU mai avem acces la finanțare externă. Iar creșterea deficitului fiscal la 20% și a datoriei publice la peste 150% din PIB până în 2030 nu este „orice derapaj fiscal”… este faliment total al statului român, implicit al nostru tuturor. Singura soluție imaginară prin care poți să finanțezi așa ceva este prin suprataxarea mediului privat și a poporului român, ceea ce generează cel mai negru coșmar istoric al tuturor economiștilor: inflație (creștea accelerată și generalizată a prețurilor) și recesiune (șomaj și scăderea salariului). Deci, stăpâni pe țară și resursele noastre, dar extrem de săraci. Ce „iubitor de glie” și „patriot adevărat” își dorește așa ceva pentru poporul lui?”, scrie Iancu Guda.

2. Câți oameni își pierd joburile?

„Așa cum am menționat, circa 2 milioane de români lucrează la aceste multinaționale, respectiv jumătate din angajații în sectorul privat. Mai mult, salariul mediu net înregistrat de multinaționale în 2023 se apropie de 7.000 Lei, ceea ce este cu 34% mai mult decât media înregistrată la nivel național. Unde vor lucra acești români? La ce companii? Și, dacă prin absurd statul român va prelua 51% din toate multinaționalele active în România (spun absurd din cauza argumentelor explicate la punctul anterior), ce ne face să credem că statul român poate fi un administrator mai eficient decât 1000 de multinaționale care provin cu o cultură de eficiență, management, competitivitate și tehnologie dezvoltată în peste 100 de ani și 100 de țări la nivel mondial, cu cei mai calificați oameni din ultimul secol?

Evident, realitatea ne contrazice. Companii precum CFR, Tarom, Metrorex sunt doar câteva companii deținute majoritar de stat și administrate extrem de prost, cu pierderi din fiecare an în ultimele trei decenii. În realitate, sunt doar câteva excepții, care se pot măsura pe degetele de la o singură mână, cu firme de stat profitabile și solide, iar acestea se datorează unor poziții de monopol sau strategice în piața unde acționează (ex.: Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz). Restul companiilor de stat sunt falimentare, dar ținute pe aparat din bani publici.

Cel mai probabil același lucru se va întâmpla și cu multinaționalele preluate de statul român, în scenariul absurd imaginat de Călin Georgescu. Deci, este o naivitate și greșeală colosală să presupunem că cei 2 milioane de români vor lucra în continuare, pe aceleași salarii, la companiile respective. Majoritatea vor fi disponibilizați sau vor vedea salariile lor diminuate. Ajungem la aceeași concluzie de la punctul anterior: colaps economic, sărăcie și faliment bugetar”, a menționat analistul economic.

3. Argumentul „suprem” – multinaționalele nu fac profit în România

Iancu Guda afirmă că discuția despre profiturile multionaționalelor, folosit intens de naționaliști, „este irelevant ca impact fiscal” pentru că „vorbim de un impact bugetar de maximum 1% venituri la stat”. „NU aici este miza și cheia întregii discuții. Atenția trebuie orientată pe restul taxelor și impozitelor plătite către bugetul public”, spune acesta.

„Adevărul este că aproximativ 80% din banii de la buget sunt încasați din contribuții pe salarii, TVA, accize. Acolo multinaționalele contribuie masiv, deoarece au foarte mulți angajați (2 milioane) plătiți cu 34% peste media din România. Dacă analizăm veniturile totale (impozit profit, venit, contribuții muncă, TVA și accize), adevărul este că multinaționalele contribuie cu aproape 50% la toate veniturile încasate la bugetul public”, adaugă Iancu Guda.

El menționează că multinaționalele au plătit contribuții (pensii și sănătate) și impozit venit salarii de 110 mld. Lei în 2023. „Practic, 3 milioane de pensionari (din cei 5,3 mil.) încasează pensia lunară de la contribuțiile plătite de multinaționale”, conform analistului.