anxietatea electorală poate genera probleme de sănătate și comportament

Tensiunea celor două duminici de alegeri, dar mai ales rezultatul șocant al primului tur de prezidențiale au făcut ca întreaga societate să aibă nervii la pământ, iar acest lucru se va resimți la nivelul sănătății fizice și psihice nu doar acum, ci și în viitor. Peste toate, a venit decizia CCR, vineri, 6 decembrie 2024, prin care s-a anulat întregul proces electoral pentru alegerea Președintelui României.

În acest an electoral, România a fost împărțită în două tabere. Oamenii se privesc cu suspiciune, discuțiile se poartă de pe poziții de forță, totul a căpătat dimensiuni neașteptate. Situația creată ar putea avea efecte pe termen lung, iar oamenii deja simt că trăiesc stări cărora le pot face față cu greu, spune psihologul Keren Rosner pentru „Weekend Adevărul“, cu care am stat de vorbă înainte de turul II al Alegerilor Prezidențiale 2024, însă înainte ca CCR să decidă, vineri, 6 decembrie 2024, anularea procesului electoral pentru alegerea președintelui.

Tinerii se gândesc cu teamă la viitor și caută soluții, plecarea peste hotare, pentru a-și putea atinge potențialul, fiind o variantă luată în calcul în cazul unui deznodământ pe care ei îl consideră nefavorabil. Psihologul arată că majoritatea clienților care îi trec pragul cabinetului spun că trăiesc o anxietate ridicată legată de aceste alegeri. Au apărut conflicte în foarte multe familii, dar și între prieteni sau între colegi, iar situația este fără precedent, mai subliniază specialistul.

„Weekend Adevărul“: Această perioadă cred că este una deosebit de delicată pentru majoritatea, nu doar pentru cei fragili.

Keren Rosner: Da, este o perioadă foarte tensionată și dificilă pentru majoritatea. Aproape toți pacienții care au venit la cabinet au adus în discuție această problemă și au recunoscut că trăiesc un stres foarte intens și anxietate ridicată legată de aceste alegeri. Pentru că sunt foarte multe situații, foarte complexe, în familii, între prieteni, frica de viitor, frica de ce o să se întâmple. Observ că este un fenomen comun și cred că este din cauza societății polarizate care în perioada aceasta a făcut ca oamenii să fie foarte separați, radical separați. Iar presiunile externe – cum ar fi opiniile celorlalți, rețelele de socializare, discuțiile în familie, mediul de lucru – amplifică starea și disconfortul acesta emoțional.

De când se observă asta?

De săptămâna trecută, după rezultatele neașteptate de la prezidențiale. Sigur că cine a făcut alegerea surprinzătoare a avut speranță, dar ceilalți au trăit un șoc. Pentru că există categorii de alegători și vulnerabilitate specifică. Cei care au o opțiune clară sunt o primă categorie. Aceștia își exprimă opțiunea, iar dacă nu este populară în mediul lor social vor trăi atacuri verbale, dezacorduri, care duc la un sentiment de izolare. De asemenea, trăiesc și o neputință, pentru că își doresc să îi convingă pe ceilalți. Trăiesc sentimentul că sunt neputincioși, singuri, că ceilalți nu-i înțeleg, nu înțeleg adevărul pe care ei cred că-l dețin. Partea cealaltă este a celor indeciși, care simt presiunea de a lua o decizie și sunt bombardați cu foarte multe informații, multe contradictorii, opinii foarte puternice din toate părțile. Și incertitudinea aceasta poate să le amplifice stresul și să trăiască o presiune suplimentară. De asemenea, și cei care nu vor să voteze trăiesc sub presiune. Se simt vinovați, frustrați pentru că ceilalți pun presiune asupra lor. Simt această presiune socială că este foarte puternică și că îi determină să se implice, iar ei nu vor, deci generează un conflict interior. Așadar, sunt cele trei categorii și, indiferent în care te încadrezi, în perioada asta trăiești teamă, anxietate, stres suplimentar – nu cred că cineva este relaxat.

Cât de departe pot merge aceste stări, cât de exacerbate pot fi ele?

Ține foarte mult de individ, de mediul în care trăiește, pentru că sunt mulți factori care contribuie la anxietate. Sunt rețelele de socializare și mass-media care creează iluzia de polarizare extremă și poate uneori exagerează conflictele, stârnesc emoții foarte puternice, ceea ce amplifică anxietatea și sentimentul de disperare că ceva grav, iminent se va întâmpla și tu nu poți să intervii. Pe de altă parte, există presiunea socială și familia, adică discuțiile aprinse. Am întâlnit discuții foarte puternice, oameni care nu numai că s-au jignit, dar există o presiune constantă de zile întregi în care familiile tinere sunt în dispute cu părinții, soții între ei au opinii diferite și conduc la tensiunile emoționale. Dacă există diferențe mari de opinii și personalități puternice care rămân ancorate în propria convingere fără să dea impresia că își doresc măcar să-l asculte pe celălalt, aceste conflicte pot să degenereze și să ducă la deteriorarea relațiilor pe termen lung. Sunt mulți care simt și responsabilitatea profundă că trebuie să ia decizia corectă. Există un sentiment copleșitor de neputință sau de vinovăție, pentru că povara asta morală e greu de dus.

Frustrările, alimentate de informații eronate

Ce poate atenua aceste trăiri? Cum să ne raportăm la tot ce se întâmplă astfel încât să trecem mai ușor peste acest stres?

Trebuie să ne protejăm emoțional. În primul rând, să rămânem lucizi și să luăm niște hotărâri corecte cu propriile noastre principii. Să nu fim influențați nici de frică, nici de ceilalți. Noi trebuie să alegem în funcție de ceea ce ne dorim, dar să fie o alegere rațională, nu emoțională. Trebuie să evităm conversațiile despre alegeri, care sunt acum peste tot, și când doi oameni se întâlnesc, în primul rând despre acest lucru vorbesc. Trebuie să oprim astfel de discuții dacă nu duc la o concluzie care să te ajute. Mai ales să evităm persoanele care nu sunt deschise la un dialog respectuos, la un dialog civilizat. Și dacă nu poți să eviți, trebuie să te limitezi. Poți să spui că preferi să nu discuți despre subiectul respectiv, pentru că nu ești obligat să rămâi într-o discuție pe care nu ți-o dorești. Și asta te protejează, pentru că de multe ori aceste discuții lasă o furie și un sentiment și o nevoie de a convinge, de a te răzbuna, de a face ceva, care te tulbură poate chiar pentru o perioadă mai îndelungată.

Cum putem menține un echilibrul între detașarea pentru a gândi cumva clar și a nu avea sentimentul că pierdem informație prețioasă în timpul în care lipsim din mediul online?

Pe social media, nu toate informațiile sunt avizate, nu toate sunt corecte, și atunci înlocuiești timpul petrecut online cu activități care îți sunt de folos și îti iei informații de la o sursă pe care o știi că este sigură, în care ai încredere. Nu te bazezi pe postări virale sau pe informații care circulă, pe tot felul de cântece sau povestiri, sau tot felul de comentarii la comentarii. Până la urmă, nu e nimic nou. Ai citit informația brută, nu ai nevoie de alte informații care să-ți vorbească despre aceeași informație pe care tu deja o știi. Astfel de mesaje nu te fac să gândești mai clar sau nu-ți dau o perspectivă corectă asupra a ceea ce este un candidat, ceea ce intenționează un candidat sau cum va fi viitorul. Sunt sursele oficiale care îți dau informații și trebuie să le treci prin propriile filtre, scrie adevarul.ro.

Ați subliniat faptul că avem surse oficiale care îți dau informația, însă cred că deja trăim vremurile în care punem la îndoială absolut orice. Nu mai credem în informația oficială. Asta mi s-a părut că este o caracteristică a acestor alegeri și este foarte puternic sentimentul acesta.

Așa a pornit totul, mai ales pentru unul dintre grupurile de votanți: de la neîncredere și de la a refuza să asculte vocile avizate, așa cum nu ascultă de știință. E o alegere făcută de mult. Este precum Graalul pe care îl caută toată lumea și care este sigur ascuns și trebuie găsit undeva în mister. Nu este ceva vizibil, nu este ceva la îndemână. Acești oameni așa au pornit, să nu creadă ceea ce este evident, să nu analizeze, ci altcineva să le dea niște explicații care sună foarte complicat, dar care nu spun nimic, să fie entuziasmați și foarte încântați de aceste mesaje care au fost în mediul virtual.

Om contra om, părere contra părere

Ne-ar ajuta să nu abordăm pur și simplu subiectul, pentru a ne apăra?

Cam așa ar trebui, da. Toate acestea au efecte asupra sănătății care se văd deja. Este o efervescență socială acum. Oamenii sunt foarte furioși. Oamenii sunt foarte porniți unii împotriva celorlalți, au impresia că ceilalți nu înțeleg.

Există o furie mai mare într-o tabără sau în cealaltă? Sunt disproporționate trăirile?

Sunt mai agresivi cei din tabăra domnului Georgescu, clar. Mi-a spus o pacientă că este total dezamăgită de mine că am alte păreri. Dar, până la urmă, fiecare are dreptul să înțeleagă și să nu înțeleagă și să adere la ce partid sau la ce persoană își doreşte. Nu putem blama. La nivel individual sau psihologic, eu nu pot să acuz pe cineva, să blamez pe cineva că are părerea pe care o are. Pot să-l ajut să vadă din altă perspectivă, dacă îmi permite, dar nu pot să-l arăt cu degetul și să spun că nu e bine. E adevărul lui.

„Soluția multor tineri este să abandoneze pentru că nu-și găsesc resurse să lupte“

Cum ne vom regăsi după 8 decembrie? Cum vom mai sta de vorbă?

Nu știu. Oamenii sunt înfricoșați. Anxietatea legată de alegeri poate să ducă nu numai la dezechilibre psihice, dar și la dezechilibre de comportament și de sănătate, pentru că pot să apară insomnii, iritabilitate, scăderea concentrării și până la stări depresive. Oamenii care au impresia că o să vină ceva dezastruos anticipează ceva ce nu pot controla și anticipează că n-or să poată face față, sau o să facă față cu greu, și o să le fie greu. Depresia este foarte aproape.

Vă așteptați la recăderi, în cazul pacienților cu istoric?

Da. Foarte mulți tineri sunt speriați, sunt dezamăgiți și caută rezolvări, iar soluția este să abandoneze, să plece.

Chiar înainte de a afla deznodământul?

N-am ajuns la final, dar deja să știți că tinerii caută soluții. Dacă o să fie o situație care să le pună în pericol viitorul profesional, libertatea în viitor… Tinerii cu care lucrez sunt capabili, sunt tineri care se bazează pe o profesie căutată oriunde, și cam asta fac acum, prospectează unde ar putea și ce ar putea să facă. E foarte trist să vezi că oamenii aleg să plece, să abandoneze, pentru că nu-și găsesc resurse să lupte, au impresia că n-au cum să lupte. Și adevărul este că e foarte greu să lupți cu mentalitatea altor oameni.

Comportament adolescentin

Cât de departe se poate merge cu acest conflict dintre noi?

Eu sper că lucrurile o să se așeze și până la urmă o să fie un echilibru și fiecare o să-și găsească locul, dar nu la extreme. Dacă lucrurile scapă de sub control, cred că o să fie așa cum sunt rebelii adolescenți, o să se manifeste necontrolat.

Se putea face în timpul acesta ceva? E ceva ce clasa politică putea să facă diferit?

Cred că se putea face în fază incipientă. Când a răbufnit, deja erau lucrurile împrăștiate. Acum este o situație de criză, trebuie să te adaptezi și să faci ceva ca să supraviețuiești, să vezi ce faci pe parcurs și să îmbunătățești.

Ce am putea face la nivel individual, lucruri simple de care ținem cont?

Refuz conversația sau pun niște întrebări, nu să irit cealaltă persoană. Nu vin cu contraargumente pentru că asta n-o să ajute, dar cer lămuriri în așa fel încât persoana care îmi explică să-și dea seama de absurditatea acelor explicații. Cam asta e o soluție dacă este o persoană care poate să asculte și să intre într-un dialog civilizat, în care poți să vii cu niște contraargumente avizate și să faceți împreună o analiză.

Teama că viitorul tău stă (și) în mâinile altcuiva

A mai fost o perioadă asemănătoare pentru tinerii care se apropiau de 18 ani, la invadarea Ucrainei, o teamă că războiul ar putea trece granița și se întrebau dacă vor fi mobilizați.

Atunci a fost o frică concretă. Era ceva ce nu depindea de noi, de un cetățean român. Se întâmpla în altă parte, era decizia altcuiva, dar care putea să te implice și pe tine și căutai o soluție să scapi. Dar aici e vorba de ce alege fiecare individ, iar în funcție de alegerea lui sunt niște consecințe.

De aici și încărcătura emoțională mult mai puternică…

De aici responsabilitatea și încărcătura emoțională și tot de aici conflictele și frica. Nu poți să controlezi intenția celuilalt și comportamentul celuilalt îți va pecetlui ție soarta. E frustrant, creează tensiune foarte mare socială. Dacă în familie au început oamenii să se certe… Întotdeauna au fost dispute în familii, mai ales în familiile lărgite, dar în familie, între copii și părinți, între soți, să fie niște certuri atât de puternice, nu țin minte să fi auzit.

Cum credeți că vom alege duminică?

Cu multă teamă și cu multă speranță. Cu speranța că vor fi mai mulți ca tine, care votează cum ai votat tu, indiferent de candidat. Fiecare speră și încearcă să convingă și să se convingă că e varianta cea mai bună și să caute adepți. Lucrurile, indiferent cum ar fi, nu sunt nici așa de bune cum presupunem că ar fi într-o variantă, nici așa de rele cum ne temem că ar fi în varianta cealaltă. Pentru că nu e vorba de doi oameni care vor avea putere absolută. Indiferent care ar fi alegerea, până la urmă, există instituții, este Parlamentul, sunt oamenii politici care acționează. Oamenii ăștia nu sunt singuri și nu pot să facă orice. Noi suntem angrenați în niște sisteme internaționale, nu se poate chiar să facem orice. Dar am minimalizat totul și am pus atâta putere și atâta responsabilitate pe fiecare încât avem impresia că dacă nu va fi unul și va fi celălalt va fi dezastru, va fi sfârșitul lumii. Ceea ce nu este așa. La urma urmei, dacă o să fie o situație-limită, oamenii pot să intervină. Indiferent ce este, dacă oamenii n-or să fie de accord, pot să facă o schimbare oricând. Am ajuns să gândim dihotomic.