A obligat-o să stea în genunchi pe coji de nucă pentru o notă mică

Mama Alexandrei a fost condamnată definitiv la doi ani de închisoare pentru abuz și rele tratamente, după ce instanța de apel a confirmat sentința. Timp de 14 ani, femeia și-a supus fiica unor pedepse cumplite, forțând-o să îngenuncheze ore întregi pe coji de nucă sau năut și controlându-i fiecare mișcare. „Mi-a spus că ar fi fost mai bine să avorteze”, a mărturisit tânăra, care a găsit în cele din urmă curajul să denunțe coșmarul trăit.

Alexandra, acum în vârstă de 23 de ani, și-a petrecut copilăria sub teroarea propriei mame. Maltratată timp de 14 ani, a fost forțată să stea în genunchi ore în șir pe coji de nucă sau năut pentru o notă proastă la școală: „Mi-a spus că sunt o fiică de nimic”.

Într-o zi, femeia a alungat-o de acasă: „Ai terminat cu mine. Îți dau un minut să dai un telefon și să rogi pe cineva să te ajute”. Cu o valiză în mână, fata a coborât în stradă și a așteptat două ore până când iubitul și un fost profesor, care o mai găzduise, au venit să o ajute. Era 20 ianuarie 2021. În acea seară, profesorul a convins-o să meargă la poliție, declanșând o anchetă ce a scos la iveală anii de abuz și umilință.

„Nu vreau ca mama să ajungă la închisoare, vreau doar să mă lase să trăiesc liniștită”, a mărturisit tânăra în instanță, unde a descris bătăile, insultele și pedepsele inumane la care a fost supusă. Uneori, era obligată să îngenuncheze nu doar în casă, ci chiar afară, pe zăpadă. „Am crescut așa și am crezut că e normal să fiu pedepsită sever”, potrivit Corriere.

Alexandra: Ajunsese chiar să angajeze un detectiv ca să mă urmărească

Povestea Alexandrei este marcată de suferință, dar și de un control obsesiv exercitat de mamă: „Mi-a interzis să am prieteni, să ies din casă, să invit pe cineva. Dacă mergeam la școală, trebuia să-i trimit o poză de la intrare. Dacă autobuzul întârzia, trebuia să-i spun imediat. Ajunsese chiar să angajeze un detectiv ca să mă urmărească”.

Copilăria sa a fost una plină de violență și frică: „Îmi spunea lucruri oribile, că ar fi fost mai bine să avorteze, că ar fi fost mai bine să mor”. Dar, paradoxal, Alexandra recunoaște că mama ei a făcut și multe sacrificii pentru ea: „Voiam să mă descurc bine la școală, iar pentru ea, succesul meu era ca o răscumpărare socială. Îmi doream să învăț, dar în același timp eram controlată obsesiv și pedepsită”.

Un fost profesor, cel care a ajutat-o pe Alexandra

Momentul decisiv care a determinat-o să rupă tăcerea a fost expulzarea de acasă, dar chiar și atunci a ezitat să depună plângere: „Un fost profesor a fost cel care a mers la poliție. Eu nu știu dacă aș fi avut curajul să o fac singură”.

În timpul procesului, mama ei a încercat să o discrediteze, iar rudele i-au întors spatele: „Mătușile și verișoarele mele au spus că mint. Nimeni nu m-a căutat, am fost complet singură”.

Judecătorii au condamnat femeia la doi ani de închisoare, subliniind că a încercat să își justifice comportamentul cu argumente „nepotrivite și neconvingătoare”.

Astăzi, Alexandra își reconstruiește viața: „Locuiesc singură, am un câine pe care îl ador și care îmi umple zilele cu dragoste, chiar și pe cele mai grele”. Deși a renunțat la ingineria de management, speră ca într-o zi să-și împlinească visul de a deveni designer de interior: „Școala costă mult și nu mi-o permit acum, dar nu renunț la acest vis”.